Tu esti omul pe care-l doresc in viata mea. Dar tu esti foarte departe mine. Mi-e teama ca tu ma amagesti iar eu voi suferi din cauza ta. Am atatea esecuri acumulate in viata mea, incat am ajuns sa cred ca nu voi avea parte vreodata de iubire, loc de munca dorit mie si vise pe care sa mi le indeplinesc. Simt esecurile prin toata fiinta mea. Doare mult sa stiu ca tu, cine stie, ma amagesti ca vei fi cu mine, dar de fapt nu sunt decat niste cuvinte ce le rostesti prin camera web. 

             Au mai fost si-naintea ta persoane care m-au facut sa visez la tot ce e imposibil de trait. Eu nu voi avea parte de clipe frumoase pe care eu le doresc. Oare esti si tu in lista amagirilor? Esti si tu cumva un oarecare om care-mi incearca sentimentele si atat? Unde sa ma duc? Pe cine sa mai cred? Am ramas singur ca si pana acum. Eu te astept zi si noapte sa vii la mine, iar ziua aceea nu mai vine odata. Tristetea m-a rapus jos in intunericul deznadejdii si al singuratatii. Visele au cazut si ele ca stelele undeva departe in Gaura Neagra a Imposibilului. Lacrimile m-au robit. Frica de singuratate m-a legat strans de ea. 

             De ce te-am cunoscut? De ce m-ai facut sa cred iar in iubire si speranta? Eu sunt de vina. Trebuia sa-mi dau seama ca pentru mine nu se va gasi nimeni care sa ma iubeasca ci doar sa ma amageasca. 

             Cu tine as fi vrut sa ma plimb prin Australia, America, locuri pustii unde sa fim numai noi doi si sa fim fericiti ca ne avem unul pe altul. Cat imi doresc sa simt si eu ca sunt iubit de cineva de care mi-e drag mie si sa vad ca vrea sa ramana cu mine pentru totdeauna. 

             De-a lungul vietii sa avem amandoi trairi unice si aventuri de tot felul ca si-n filmele de toate genurile si sa ramanem de nedespartit. Dar realitatea e alta pentru mine. Tu nu esti cu mine. Tu ai alta viata, iar eu am viata mea de care nu ma pot bucura asa cum imi doresc. Nu stiu ce se va intampla cu mine pe viitor. Iar la sfarsitul vietii mele nu stiu cum voi muri. Singur? Ca un las? In singuratate? Poate si cu ultimul gand in care retraiesc toate acele imaginatii pe care as fi vrut sa le am si in viata reala, nu doar in lumea mea imaginara unde se repeta in continuu scene frumoase inventate de mine. 

             Eu sunt in continuu alergare dupa ceva ce nu pot atinge. Am obosit. Vreau sa dorm si sa uit ca exist. Vreau sa stau in ploaie si sa ma ud zdravan pana ma trezesc la realitate si sa-mi dau seama ca fericirea, prietenia, iubirea, fidelitatea si respectul sunt doar cuvinte de amagire la care orice om trist apeleaza si viseaza pana isi revine cu speranta falsa ca va avea parte de tot ce-am scris mai sus. 

             As alerga in toata lumea sa fug de durere si tristete. M-as muta definitiv in lumea mea imaginara unde ma simt foarte bine, si unde toate visele se indeplinesc cu usurinta. 

             Daca tu m-ai fi iubit cu adevarat ai fi venit dupa mine sa ma slavezi de singuratate, intuneric, dispret si ura fata de mine. Tu ai fi fost Soarele ce alunga norii si intunericul din taramul inimii mele unde sunt deja inflorite spinii si maracinii ai dispretului si nepasarii fata de mine, udate si hranite cu lacrimile mele. Nu-mi mai pasa de viata mea. Moartea e singura solutie cu care sa scap de acea durere sufleteasca ce m-a doborat la pamant. Eu sunt un nimeni pentru toata lumea. Eu sunt doar un psihopat pentru toti cei care ma cunosc. Sunt degeaba pe acest pamant. Nu sunt bun de nimic. Nimeni nu ma accepta asa cum sunt, cu defectele mele. Mai jos sunt cateva poze cu locuri pe unde as fi hoinarit cu tine iubirea mea scumpa. Te las cu bine dragul meu om. Cu respect Costin.